Dor dupa nestemate

Doua nestemate de poveste ce soptesc povesti nerostite, cu parfum de roua proaspata, ca o adiere de inceput de Creatie,  vapai calauze pasilor catre gandurile cele mai dragi, sunetul ploilor care se nasc in fiecare clipa, tacerea in care iti poti asculta sufletul, implinirea dorintelor de la lumina stelelor cazatoare, primii zori de zi si rugaciunea de seara, dorul din inima si mangaierea din vis, alinturile si rasfaturile dupa care tanjesti...

dar, dintre toate, dorul sfasietor sa ii gasesti acolo, mereu, neincetat, ca o dependenta de toate soaptele lor, de parfumul lor de roua, de sunetul ploilor, de stelele lor cazatoare, de zorii zilelor si de rugaciunea de seara, si dorul...

...dorul dupa nestemate.

Picătura de suflet

Stii ...

… ca te caut ... cu buzele-mi soptindu-ti numele ca intr-o respiratie muta, auzita doar de fiecare bataie a inimii, ca un ecou, ca un ecou, un ecou, ecou ...

ca te caut ca un gol imens care se vrea umplut de tine, cu tine, pentru tine ...

ca te pastrez adesea, picatura stransa in causul palmei, purtandu-te de pe un gand pe altul si, tot asa printre ganduri, doar ca sa fiu cu tine si sa nu te pierd ...

ca adorm cu gandul la tine ca sa te visez pentru ca, mai apoi, in noapte, sa ma trezesc ca sa te veghez ...

ca te mai astept, te mai caut, adulmecand mirosul parfumului tau, cu buzele soptindu-ti numele, intr-o strigare dureroasa si sfasietoare pe care nu o aude nimeni, pasind, singur, pe un drum unic, gol, asemeni unui sotron uitat?

Mai adorm cu visul la tine si te veghez in noptile in care te pastrez, stransa, in causul palmei. Sub pleoape stiu ca te gasesc pe tine, asa cum te stiu dintotdeauna. Si, in fiecare regasire, te redescopar si te invat ca pe o taina. Invat sa te cunosc, invat sa te stiu, invat sa te gasesc si sa te astept, invat sa te am si sa te pastrez. Invat... si imi amintesc de cum era totul inainte sa te stiu.

Te respir, cautandu-te pe la colturi de zi si la urcusuri de noapte, sperand sa te gasesc si sa te cunosc cum te stiam deja. Si, cand o fac, nu am suficient timp sa iti spun tot, toate, nu am timp sa iti soptesc numele ca intr-o respiratie muta, nu mai am timp ca sa pe prind, picatura, in causul palmei, ca sa te iau si mai tarziu sa te visez si sa te veghez, sa ma las imprastiat in jurul tau ca o aura.

Stii ..... ?

Picătura de suflet

Esti aici...
In sfarsit!
Si eu te cautam, ca si cand te-as fi pierdut, in vreme ce tu erai umbra propriului meu suflet, dar stateai ascunsa in tacere.
Acea tacere pana la refuz.
Acea tacere care ti-a maruntit zgomotul pasilor, risipindu-i aiurea, fara rost, de cand ai incetat sa te mai cauti si sa te mai astepti.
Pasii... : i-am recunoscut, inconfundabil, din amintiri, desi stersi si nesiguri si tristi. Ca si cand nu te-ar mai duce nicaieri. Asta de cand oftezi prea des intr-o amagire de sine careia ii spui acceptare.
Stau acum si iti ascult zborul frant, incercand, cu bataile inimii mele, sa renasc bataile aripilor tale, intru inalt.

Ti-l aud aievea, chiar si cand soptesti ca lacrimile nu mai au putere.

Ti-l aud in timp... : in timp ce dormi si te veghez, in timp ce taci si te ascult, in timp ce pasesti si te insotesc, purtandu-te cu mine.

Iti spui uneori ca te-ai tradat si ca te-ai lasat singura.

Te vezi atat de departe, cand, de fapt, esti atat de aparte.
Sa nu cazi prada lucrurilor interzise tie: sa renunti sa crezi in rugaciunile inimii,
sa iti pierzi speranta in asteptarile simple si inaltatoare, sa renunti sa tii aprinsa stralucirea pe care o meriti....
...sa nu pierzi, sa nu pierzi nimic, nici curajul, nici dorinta, nici lumina.
Sa nu uiti cum erai.
Sa nu uiti cum inca poti fi ca si inainte.
Sa nu uiti....

Pastreaza un loc in inima ta: poate ca cineva va avea, poate ca cineva vei avea nevoie de el.
Unde esti?
Daca ai plecat sa taci si sa te ascunzi, te astept sa vii inapoi.
Aici.
La tine.