Stii ...
… ca te caut ... cu buzele-mi soptindu-ti numele ca intr-o respiratie muta, auzita doar de fiecare bataie a inimii, ca un ecou, ca un ecou, un ecou, ecou ...
ca te caut ca un gol imens care se vrea umplut de tine, cu tine, pentru tine ...
ca te pastrez adesea, picatura stransa in causul palmei, purtandu-te de pe un gand pe altul si, tot asa printre ganduri, doar ca sa fiu cu tine si sa nu te pierd ...
ca adorm cu gandul la tine ca sa te visez pentru ca, mai apoi, in noapte, sa ma trezesc ca sa te veghez ...
ca te mai astept, te mai caut, adulmecand mirosul parfumului tau, cu buzele soptindu-ti numele, intr-o strigare dureroasa si sfasietoare pe care nu o aude nimeni, pasind, singur, pe un drum unic, gol, asemeni unui sotron uitat?
Mai adorm cu visul la tine si te veghez in noptile in care te pastrez, stransa, in causul palmei. Sub pleoape stiu ca te gasesc pe tine, asa cum te stiu dintotdeauna. Si, in fiecare regasire, te redescopar si te invat ca pe o taina. Invat sa te cunosc, invat sa te stiu, invat sa te gasesc si sa te astept, invat sa te am si sa te pastrez. Invat... si imi amintesc de cum era totul inainte sa te stiu.
Te respir, cautandu-te pe la colturi de zi si la urcusuri de noapte, sperand sa te gasesc si sa te cunosc cum te stiam deja. Si, cand o fac, nu am suficient timp sa iti spun tot, toate, nu am timp sa iti soptesc numele ca intr-o respiratie muta, nu mai am timp ca sa pe prind, picatura, in causul palmei, ca sa te iau si mai tarziu sa te visez si sa te veghez, sa ma las imprastiat in jurul tau ca o aura.
Stii ..... ?
