sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Picătura de suflet

Esti aici...
In sfarsit!
Si eu te cautam, ca si cand te-as fi pierdut, in vreme ce tu erai umbra propriului meu suflet, dar stateai ascunsa in tacere.
Acea tacere pana la refuz.
Acea tacere care ti-a maruntit zgomotul pasilor, risipindu-i aiurea, fara rost, de cand ai incetat sa te mai cauti si sa te mai astepti.
Pasii... : i-am recunoscut, inconfundabil, din amintiri, desi stersi si nesiguri si tristi. Ca si cand nu te-ar mai duce nicaieri. Asta de cand oftezi prea des intr-o amagire de sine careia ii spui acceptare.
Stau acum si iti ascult zborul frant, incercand, cu bataile inimii mele, sa renasc bataile aripilor tale, intru inalt.
Ti-l aud aievea, chiar si cand soptesti ca lacrimile nu mai au putere.
Ti-l aud in timp... : in timp ce dormi si te veghez, in timp ce taci si te ascult, in timp ce pasesti si te insotesc, purtandu-te cu mine.
Iti spui uneori ca te-ai tradat si ca te-ai lasat singura.
Te vezi atat de departe, cand, de fapt, esti atat de aparte.
Sa nu cazi prada lucrurilor interzise tie: sa renunti sa crezi in rugaciunile inimii,
sa iti pierzi speranta in asteptarile simple si inaltatoare, sa renunti sa tii aprinsa stralucirea pe care o meriti....
...sa nu pierzi, sa nu pierzi nimic, nici curajul, nici dorinta, nici lumina.
Sa nu uiti cum erai.
Sa nu uiti cum inca poti fi ca si inainte.
Sa nu uiti....
Pastreaza un loc in inima ta: poate ca cineva va avea, poate ca cineva vei avea nevoie de el.
Unde esti?
Daca ai plecat sa taci si sa te ascunzi, te astept sa vii inapoi.
Aici.
La tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu